vineri, 21 octombrie 2016

NICICÂND NU E TÂRZIU

Îmi amintesc de tine și în vise
Mi-ai fost, femeie, un dar și-un chin,
Cu clipe dulci, mult prea aprinse,
Şi doruri ce le-am înecat năuc-n vin.

Privesc cu ochii triști iar viaţa,
Încerc din loc în loc oprirea,
Dar, soare nu mai are dimineața, 
Să-mi încălzească privirea.

Mi-e frig și-mi este orb văzutul
AI luat cu tine tot ce avea frumos;
Când ai plecat hai-hui cu altul,
Lăsându-mă cu sufletul brumos.

Nu plâng, așa a fost să se întâmple ,
Nu poți fii iubit, de-o preafrumoasă,
Când ție ghioceii îți răsar pe tample,
Iubirea ei e hâdă, nemiloasă.

Trag aerul cu saț în piept,
Privesc la tot ce mă-nconjoară,
Te șterg din inimă fără regret,
Nimic din ce a fost, nu mă doboară.

Un vis frumos din nou se înfiripă,
O nouă șansă de-a râde și zâmbi,
Trăiesc la maxim fiecare clipă,
Nicicând nu e târziu, pentru a iubi.

              By Dan G
        21 Octombrie 2016