Am inima și sufletul de doruri pline,
De nopțile cu-mbrățișări pline de dor,
Îl rog pe D-zeu, să ți fie dor de mine,
Să-mi dai din nou, sărutul tău vindecător.
Te-aştept să vii, tresar la fiece mișcare,
Și mă reped la telefon, când sună,
Aștept năuc un semn de împăcare,
Mă rog să-mi fii iar muză bună.
Deși nu dai un semn, eu tot mai sper,
Că sentimentele încă nu au murit,
Și o să fie amorul nostru iar prosper,
Căci astăzi dorul îmi este înzecit.
Mi-e inima de dragoste preaplină,
Să îmi alung mândria-mi blestemată,
Speranța că vei veni, mă-nsenină,
Mai crede într-o dragoste curată.
Nicicând nu vei avea în suflet împăcare,
Dacă nu crezi în ființa pe care o iubești,
Ai să te căiești, mușcând din buze tare,
Crezând că o poți uita când părăsești.
Mi-e sufletul preaplin de dor și poezie,
Mă-năucesc când primesc câte un mess,
Și scriu răspunsuri, pe-o coală de hârtie,
Răvașe de iubire pentru tine, bineînțeles.
Chiar dacă vii sau nu, eu tot te-aştept,
Să-ți vindec dorul cu a iubirii leacuri,
Să fii iar muza mea frumoasa, te-accept,
Și jur, așa va fi acum și peste veacuri.
BY DAN G
25.06.2016