Privesc la ea, m-agit și-i strig
Să nu uite,tot ce-a fost frumos și viu,
Ascult ce zice și mă ia cu frig,
"De TINE, de astăzi, nu mai vreau să știu."
Să mă ascund acum aș vrea,
Într-un colț din univers uitat,
Să-ard ca pasărea, de-aș putea
Și din cenușă, cu săruturi înviat.
Am fost un om năuc, pe căile iubirii,
Doar o dorință am, să învăț acum,
Să nu mă-nclin în fața suavei ei făpturi ,
Și mă blestem să nu-ți mai stau în drum.
M-am transformat din omul cel năuc
Într-un om puternic, unul adevarat...
Cu inima,cu minte,și sufletul curat
Ce nu mai este astăzi, exaltat și zăpăuc.
By Dan G
10 Iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu