INIMA, SOLUL IUBIRII

Tu, inimă dacă ai fi vreodată,
O rândunică, bine, înaripată,
Te-ai duce repede în zbor,
Până la femeia ce-o ador.

I-ai spune inimă încetișor,
Că fără ea mi-e greu, mi-e dor,
Iar ochii-mi s-au uscat de plâns,
Și sufletul mi-e dus-n necuprins.

Șoptește-i inimă, te rog, în gând, 
Sunt înger, demon, și flămând,
De ea, de trupul ei, de ochii căprui,
De gura ei , cu buze dulce-amărui.

Te rog pe tine, inimă , să-i spui,
Să știe ca nu spun, ''te iubesc''oricui,
I-aș spune eu, dar de emoții sunt mut,
Mă înroșesc, mă bâlbâii ca un năuc.

Of, cât de multe, aș vrea să-i șoptești,
Te rog, inimă, nu-i spune, ei, povești,
Tu spune-i cum te-nvăț, franc, deschis,
Că doar pe ea o iubesc,cât mai concis.

Tu inima să nu te duci, cu mâna goală,
Du-i poezia aceasta, scrisa pe o coala, 

Culege din grădină, roze roșii parfumate,
Și lasă-le pe perna, pe care doarme la noapte.

BY DAN G
28 Mai 2017