Milioane de gânduri spre tine îmi zboară ,
Cuvintele între noi, au amuțit într-o seară
Razele soarelui s-au pitit după nori
Dar poate, umbră se va risipi mâine-n zori.
Gândurile-s grele, abia le mai duc povara,
Aştept ca trenul să te-aducă în gară ,
Și când ochii se vor zări , din nou,
Dorul se va-ntoarce-n inimă...ce cadou !
Când sufletul îți plânge amarnic, de dor ,
Dacă iubești, depărtarea nu lăsa loc uitării,
Degeaba pui la portița inimii lacăt, zăvor,
Ochii se scaldă-n lacrimile însingurări ...
Dorul mă roade , dar ce a fost nu se-ntoarce,
Alerg cu nerăbdare spre un alt-nceput,
Îngemanarea clipelor au început să urce,
Nu mă-nlănţuie trecutul cu umbrele de lut.
Îți scriu, pictând cuvinte de dor pe o coală,
Prin mintea-mi năucă, gândul zboară, nălucă,
Pictez fără creion în noaptea de smoală,
Dorul de tine mă arde, buzele mi-se usucă.
By Dan G
10.08.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu