Cum aş putea eu, păcătos din fire,
Să te acuz că ai în tine, un suflet rău, perfid,
Și sângele ce ți curge-n vene, e atât de otrăvit,
Când zace în mine o dureroasă amintire ?
Cum aș putea eu, robul orgoliului și al mândriei ,
Să stau în fața ta, copil nevinovat,
Când viața mi-am trăit-o în păcat,
Când tu mai scos din iadul plin de mișelie?
Cum aș putea eu, atât de imposibil,
Să cred , că ai privi spre mine măcar în taină,
Să îmi croiești din "dragoste" o haină,
Să scap de ce e rău și insensibil ?
Cum aş putea eu, ca viaţa mea pătată,
S-o dau la schimb pe una pură,
Să îți arât o altă față și făptură,
Și-o mare dragoste, necondiționată?
Îmi cert orgoliu și-mi alung mândria,
Salvarea mea e în sentimentul ce tot crește,
Mai prin în dragoste cu al iubirii clește,
Deci las pretențiile deșarte , gata cu nebunia.
By Dan G
5 Mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu