Sparg timpul, în numele fericirii ,
închid ușa sufletului dinspre tristețe,
și mi-e bine și cald lângă focul inimii tale,
ne pierdem amândoi în efemeritatea iubirii.
Pășim în lumea gândurilor nespuse,
tu, vrei să tragi cu urechea la povestea,
pe care inima mea, pentru tine o scrise,
poveste în care ne-nflorea dragostea.
Vrei să ascultăm, ce își spun sufletele noastre?
hai să pășim fără să facem zgomot...ce zici?
și dacă se vor îmbrățișa și vor zbura către astre,
primăvara va aduce-n noi, roiuri de licurici.
Gândurile mi le adun, le împletesc în cunună,
corzile inimii au început să cânte a iubire,
grăbești pasul, să ți-o așez sub raze de lună,
ești fericită, ești toată numai zâmbire.
Surâsul tău trece prin mine, m-aprinde,
ești generoasă, îmi liniștești valurile,
noaptea se scurge și zorii ne prinde,
îmbrățișați,goi-goluți, fără textile.
By Dan G
24.05.2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu