vineri, 13 mai 2016

DESTIN TRĂDAT

Îmi lăs gândurile să alerge, 

 nebune între cer și pământ,

 stau și le privesc cum fac volte, 

asemenea corăbilor luate de vânt. 


Vibrez încă de săruturile, tale, fierbinți , 

care reușeau să mă scoată din minți. 

mă minunez cât de mult ne-am iubit, 

și cât de ușor, dragostea, s-a ciobit... 


Îmi  las amintirile să cadă în uitare, 

vântul să le culeagă în prag de seară,

să le arunce  în ochiuri de mare, 

 poate nu voi simți în inimă o povară . 


Îmi mușc buzele, arse, crăpate, 

de urma sărutărilor lăsate, 

pe trupul zvelt, cu sânii pietroși, 

pe ochii-ți mari, calzi, luminoși. 


Privirea se  sparge în cioburi de  gheaţă, 

care-mi rănesc ochii ce îndelung te-au privit, 

blestem minutul, secunda când mai găsit, 

și clipa când mai lăsat cu ochii în ceață. 


Destinul , îmi râde, sălbatic, în față , 

înfige în mine, adânc, țurțuri de gheață, 

până mă trântește de pragul casei strivit, 

prag peste care te-am trecut, spunând " bine ai venit". 


Cum poate destinul să lovească așa crunt , 

de nu mai știu cine am fost și cine sunt ?

arunc cuvintele în foc să ardă, iubirea trădată,

și din cenușă să-nvie altă iubire ,neblestemată. 


                       By Dan G 

                    15 Mai 2015