Iubirea mea a fost un val de mare,
ce îl sparge vântul de tărâm,
a fost un dor rănit de soare,
un vis frumos în care chiar credeam.
Am visat să zburăm în stele împreună ,
să-ți ofer în dar ocean de fericire,
să iți clădesc un munte de iubire,
uitat de toți pe margine de lună.
Iubirea mea ți-a fost o mângâiere,
în viața ta mistuită de pofte și plăcere,
am tot sperat să-mi dai iubire adevărată,
tu, ți-ai dorit doar o relație relaxantă.
Iubirea mea ți-a fost manta de vreme rea,
când te-a lovit cu valuri triste marea,
ți-a fost un curcubeu de vreme bună,
când tristeţea ta necontrolată urla nebună.
Tu m-ai chemat să vin să-ți dau o alinare,
să-ţi scriu poemul iubirilor albastre,
să-ncepi să simți în dragoste o bucurie,
ce numai cel care iubește sincer știe.
Iubirea mea ți-a fost o clipă de plăcere,
ai fost himera mea sosită de pe astre,
am tot fugit după zâmbetul tău cuceritor,
dar, repede te-ai plictisit, lăsându-mă să mor.
Mă tot gândesc și-ncep să cred că a fost o nălucire,
când pătimași ne înecam în valuri de iubire,
eu te-am uitat și ți-am uitat a ochilor lumină,
tu ai uitat că mi-ai fost cândva regină.
By Dan G
07 Noiembrie 2015
