Îmi vine un-gând de mare și de valuri,
de stele din ochii tăi, de magice ritualuri,
feriți de gura lumii, povestea se-nfiripă,
un zâmbet ieri,o șoaptă azi, în fiecare clipă.
Te curgi încet în mintea mea năucă,
lumină aduci în ochii ce mi se usucă,
în brațe de m-ai legăna,așa cum știi,
de iarnă aș uita, de vechile melancolii.
Mi-te strecori tip-til în gând ca o culoare,
ai vrea să-mi fii în noaptea vieții Lună ,
să-ți fiu, mereu, pe cerul vieți tale Soare,
din roze parfumate să-ți împletesc cunună.
Nici urmă de-minciuna nu este în gând,
nu te grăbi, răbdare , e totul prea curând,
mă-leagănă, încet , la sânul tău pietros,
nu e ușor să-mi vindeci sufletul umbros.
Așteaptă un pic, nu vreau să-mi te sperii,
nu mi-e deloc ușor să am un suflet liniștit,
să-mi curăț sufletul de vechile mizerii,
și-abia atunci să vin în lumea ta...un om cinstit.
By Dan G
4 Decembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu