Afara iarna e pe ducă, curând intră-n amorțeală,
a început să-mi adie a vânt de primăvară,
aș vrea să fii tu aceea ce îmi usucă lacrimă,
să-mi fii alizeul ce-mi dezgheță inima.
Iubirea ne-poartă pe aripi de vânt,
mai cucerit cu-n zâmbet coborât din cer,
te-am vrăjit șoptind-ți la ureche un cuvânt,
femeie, lasă-mă să îți culeg al tău mister.
M-ai dus în zbor înalt printre lumini,
să-mi fii doar mie luna de argint,
am tot plutit ținându-ne de mâini,
și într-un nor ne-am pitit, să te alint.
Încet, încet, cântăm aceiași rapsodie,
s-apropie sufletele a doi străini,
vibrăm în dans când pui o melodie,
de dragoste și dor ni-s ochii plini.
Tot ce mi doresc acuma... pe cuvânt ,
să-mi fii steaua ce mă scapă de-ntuneric,
să fiu un astru care-ți luminează lumea feric,
să-mi fii tu... viața, să-mi fii de toate pe pământ.
By Dan G
03 Feb 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu