SPLEEN II

Îmi place să trăiesc , chiar dacă am pierdut,
Chiar dacă nici în vise nu îndrăznesc să cred,
Că umbra ta de vrăjitoare, s-a șters de mult,
Amintirile sfâșietoare, în urna timpului se pierd.

Timpul se scurge implacabil spre înainte,
Trecutul nu se mai întoarce niciodată,
De rănile din suflet,nu vreau să îmi aduc aminte ,
Nu vreu să te-ntorci, să-mi fii ce n-ai putut vre-o dată.
 
Te las, năluca în lumea-ți neagră  blestemată,
O lume tristă ce pune accent pe chefuri deocheate,
Tot am sperat să evadezi din ea vreodată, 
Iubirea nu a putut stinge setea-ți de sexualitate.

Mi-e bine acum și sufletul nu mai mă doare,
Durerea este acuma în lumea ta ciudată, 
Te-ai ofilit și nimeni nu îți mai dăruie o floare,
Rămii cu umbre-n suflet,în lumea-ți deochetă.

Am cunoscut pe cineva, ce-mi este acuma lumină ,
Îmi pare rău că nu am cunoscut-o înaintea ta,
Ea, merită respect și tot ce-nflorește în grădină,
Din clipa când ne-am cunoscut, ea ochii mi-ncântă.

                          By Dan G
                       22 Feb. 2016