IZVORUL VIEȚII

Te rog să înțelegi tăcerea ce mă doare,
Să-nțelegi că-n dragosta ce ne înconjoară,
Nu este loc de vorbe aruncate-n vânt, 
Iubirea e izvorul vieții pe pământ !

Tu oare poți să vezi, să înțelegi, 
Că iubirea este mai presus legi
Atunci când orologiul ți-a sunat,
Iubești și-atât, nu faci păcat.

Iubirea uneori e lacrima de dor,
Când noapte tăcerile te-nconjor,
Şi luna pleacă, dimineața,  la culcare,
Ai da un an din viața pentru o sărutare.

Când sufletul de dragoste este atins,
Şi fluturi poposesc în jarul ei nestins,
Te-pierzi in florile melancoliei,
Iubești și simți că iar ești vie.

Nu rătăci pe drumul plin de nostalgie,
Vino în brațe ce te strâng cu duioşie, 
E timpul să-mi simți sărutul meu fierbinte,
Dar nu promit, că am să fiu bărbat cuminte.

By Dan G
11.01.2017