ZBOR FRÂNT

Din ziua când nu-mi mai vorbesti
Vreau să mai cred că ma iubești …
Încerc să-mi scot din minte acesta nebunie,
Cum pot să cred așa copilărie ?

Dar tu știi că am o fire visătoare,
Şi când greșesc și rău mă doare,
Eu tot mai sper în mintea mea,
Că poate ai revii, dacă ai vrea.

Mă doare că  ai renunțat ușor,
La clipele când noi planam în zbor,
Dar cine sunt eu să te-acuz,
Când din visător am devenit ursuz?

Cum pot să mai visez la fericire,
Când te-am rănit cu nepăsare,
E drept, n-am vrut și asta doare,
Am tot sperat că supararea ta e-o boare.

Te rog mă uită, pentru a spera,
Că  ai găsit , din nou, pe altcineva,
Să te iubească, măcar pe jumătate,
Cât te-am iubit eu, divinitate.

Mi-e greu sa cred ca totul s-a sfârșit,
Cu-i îi mai spun seara, bun venit,
În noaptea grea mă tot gândesc la tine,
Ce face ea acuma? Dă-i Doamne,bine !
By Dan G
25. 01.2017