Iubito, adu-ți aminte ziua când ne-am cunoscut,
Şi ziua în care prima data ochii ți-am văzut,
Ți-am spus atunci un lucru, pentru mine, sfânt,
Că te iubesc ,și nu arunc cuvintele-n vânt.
Adu-ți aminte când privirea ta, s-a întâlnit cu-a mea,
Ți-am spus atunci că D-zeu mi-a dăruit o stea,
Nicicând nu am crezut,apoi, că m-am pripit,
Cu tine am fost, la rău sau bine, bărbatul fericit.
Adu-ți aminte când, din vina mea, noi ne-am certat,
Îți jur că sufletul mi-a murit, până mai iertat,
Atunci mi-am dat seama ca mă iubești,
Şi nu ai puterea sau nu vrei iubirea să o părăsești.
Adu-ți aminte ce fericit bărbat am fost,
Cum palmele ți le sărutam pe fața și pe dos,
Cu ochii-ți mari și luminoși tu mi-ai zâmbit,
Deși deja îndrăgostit, mai mult te-am îndrăgit.
Adu-ți aminte cum pluteam spre înălțimi cerești,
Când noi simțeam iubirea, sfântă, din povești,
De ce ți-ai dori iubitul să ți-l părăsești,
Când știm, amndoi, că încă mă iubești ?
Il rog pe D-zeu să-ți arate calea adevărată,
Spre mine, spre iubirea mea curată,
Zeița vieții mele, îmi ești refrenul fericirii,
Şi inimile noastre sunt iar simbolul iubirii...
By Dan G
14 Martie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu