MĂ PLEC ÎN FATĂ TA FEMEIE

M-am tot plecat în faţa ta Zeiță ,
Tăcut sau vorbăreț , nedumerit,
Mi-e de surâsuri privirea plină
Chiar de măi lăsat, fără lumină .

Mă dor braţele ce te-au îmbrățișat,
Îmi simt sufletul de dor încătușat,
În mintea, am doar cuvinte frânte,
Am inima și sufletul, mult prea, rănite.

Fac reverențe în faţa ta Zeiță ,
Mă plec aşa, cât sunt așa bărbat,
Ce cu femeile, să sufere n-a stat, 
Dar, te-am iubit și te iubesc curat.

Ți-am scris în inimă, vorbe de iubire,
Ți-am spus și vorbe, nașpa, când îmi ies din fire,
Căci uneori cu jocurile tale mă provoci,
Din extaz in agonie, atunci mă treci.

M-am tot plecat în faţa ta regină,
Şi ți-am mulțumit când am avut ziua senină, 
Poate, cumva, chiar eu ți-am am greșit,
Când ți-am arătat cât sunt de îndrăgostit.

Am fost și sunt un suflet îndrăgostit,
Prin iubirii trădate și căderi m-am oțelit,
M-ai învăţat, să mă ridic la cer, să zbor…
M-ai învăţat, plecând că trebuie, să mor…

Am să mă plec în faţa ,chiar doborât de vânt,
Voi fi tot eu, în alt chip, țărână-n mormânt,
Dar cât mai văd lumină pe pământ,  
Te voi iubii căci, tu, ești suflet sfânt.

By Dan G
23 Martie 2017