marți, 9 mai 2017

NICIODATĂ NU AI SĂ ȘTII

Niciodată, n-ai să știi, ce e viața,
Până nu trezești, plângând dimineața,
Când dorul, te macină-n inima grea,
De-i soare, ți se pare că vremea e rea.

Niciodată, n-ai să știi, ce simte o  muză,
Până când nu vei fi iubitului, frunză,
Atunci ai să simți cum ești iubită,
Cântată, încântată, vibrată, descântată,

Niciodată, n-ai să știi, ce simte iubitul gelos,
Până nu ai să-i înțelegi, sentimentul frumos,
În surâsul tăcut și lacrima unui cuvânt,
Din colțurile universului bătute de vânt.

Niciodată, n-ai să știi ce-i iubirea,
Până ce într-un sărut, nu îți pierzi răsuflarea,
Atunci vei știi că iubirea nu îți cade din cer,
Iubire e zâmbet și lacrimi într-un mister.

Niciodată, n-ai să știi ce e gândul,
Până dorul nu-ți zboară ca vântul,
Când vei simți sufletul plin de rouă,
Atunci vei înțelege o inimă ruptă-n două.

Când vei știi toate acestea, în tăcerea unui cuvânt,
Vei știi de ce e, îndrăgostitul gelos și pe vânt,
Pe adierea de zefir care te îmbrăţişează,
Și ai să știi să-l ierți ,când mintea îi delirează...

BY DAN G
8 Aprilie 2017