În viața mea , de trecător prin lume,
Destule flori am mirosit pe rând ,
Dar, tu, o stavilă ai zidit-n mine,
Şi alta nu mai vreau să mai miros nicicând.
M-am războit cu valuri de trădări uriașe,
Cu doruri multe și clipe tare pătimașe,
Acum am ancorat la țărmul tău cu bine,
Tu, mai salvat de-nec, din valul ridicat în mine.
Orgoliu și mândria, dușmani mei de moarte,
AI știut cumva cu zâmbetul, să-i alungi departe,
Şi, iubito , jur ca mai presus de toate cele ,
Ești doar tu, Zeița dorulilor, din visele mele.
Mult timp, am stat ascuns sub masca nepăsării,
Ai reușit să-mi spargi-n cioburi zidul resemnării,
Să-mi curgă-n râuri, necazul și amarul, Și știi să-mi spui stop, când mai săr calul.
Iubirea ce mi-o daruiești mă fac din nou bărbat,
Mă atrage din mrejele ținutului uitat,
Şi toate aceste lucruri ți-le povestesc,
Pentu că mă simt iubit și te iubesc.
By DAN G
15 MARTIE 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu