PLOUĂ

Plouă ca într-un cântec trist
mai străveziu ca niciodată
în suflet, în inimă îmi plouă
degeaba am agăţat aseară,
la geamul tău - iubirea.

Plouă şi gândul mi se duce
ca pescărușul peste lacuri
zburând în taină şi lumină
purtat de dorul meu de tine
să lase în calea ta-iubirea.

Plouă, mi-e timpul desfrunzit
melancolia toamnei m-atinge
în palma vieții tu mi-ai fost regină
ai fost un înger și un demon
cu lacrimi calde am cuniscut iubire.

Te-ai dus cu fluturii departe
între amurg şi răsărit cu altul
mi-ai îngropat iubirea pentru tine
ca o corabie scufundată-n mare
și ploaia să veghezea mea cărare.

Și plouă lin, fără cuvinte
ca-n poeziile scrise de Bacovia
încerc să dorm , ascult pe Bach
nu am să-ți mai agăţ pe seară
la geamul tău o roză roşie iubirea.

By Dan G
28 Septembrie 2015