MI-E TEAMĂ

Mi-e teamă să îți scriu un ultim poem
 am sufletul gol în răceala de gheaţă
  ce sa lăsat tiptil din smaraldele ochilor tăi
tăind cu lama unui pumnal firele dintre noi.

Mi-e teamă că sunt mort, dar și viu totodată
legat cu lanțuri ce nu mai cad niciodată
sunt prea gol, prea mult și prea năuc
 să mai pot, să mai vreau iubirea ta încă-o dată.
Mi-e teama ca mă pierd ca un șuier de vânt
în marea învolburată ce se ascunde în privirea ta,
știu prea bine puterea ascunsă a ochilor tăi
cu o privire poți îngheța, deșertul Sahara.

Mi-e teamă să-ți mai sărut căușul palmelor
să-ți sorb nectarul sau veninul din gură ta caldă
Dumnezeu nu ma înzestrat cu-o inimă de schimb
Mi-e teamă că doctorii nu vor putea să o mai cârpească.

Mi-e teamă de nopțile iernii care se-apropie
și fantomele iubirii noastre, de mult, apusă
își vor face veacul pe perna udă de lacrimi
jucându-se de-a baba-oarba cu gândurile mele.

By Dan G
29 Septembrie 2015