Culese din doruri de tine ce mi pun la suflet cătușe ,
Le port ca un condamnat , cu privirea la cer ridicată,
În Iad aş face popas,să mă iubești încă odată.
Ploile mele-n toamnă, sunt doruri ce mă doboară,
Ploi melancolice mustind de dorinţă,
Să te-alint,mă rog cu privirea la cer ridicată,
Ascunde-ma în al tău anotimp,când toamna s-arată;
Ploile mele de lacrimi, sunt ale mele buze crăpate ,
Uscate din vise de dor şi de mult nesărutate ,
La ploaia din nori, mă rog ,cu privirea la cer ridicată,
Viață să-ți fie rotundă, inima ta, împăcată!
Ploile mele de lacrimi, sunt ale mele şoapte curate ,
Spuse din suflet, de sărutările tale uitate,
În inimă le port ca un dar, cu privirea la cer ridicată,
Mă rog, lui Dumnezeu să-ţi dăruiască o alta iubire adevărată.
By Dan G
12 Septembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu