luni, 18 iunie 2018

ALEAN ÎN CRÂNG

Iubito, e verde și atâta liniște în crâng,
Mângâi margaretele și lor mă plâng,
Petalele își scutură pe fața mea, zâmbind,
Las totul deoparte și le admir cântând.

Cum poate floarea mică și fragilă,
Să fie preferată în viața și-n idilă?
Când stau cu ea și tainic îi vorbesc,
Ştiu că auzi și tu, tot ce-i şoptesc.

Ai apărut în viața mea, din visul meu,
Cocheta, aranjată ca o margaretă,
Curând m-ai transformat în Zmeu,
Şi Cupidon ma-nțepat cu o săgeată. 

Mă parfumezi cu elixir de Margarete,
Să fiu al tău, să uit de alte fete,
Dar eu copac aș vrea să-ți fiu,
Cu tine frunză verde în părul sidefiu.

Nu mai suntem adolescenți, o știm,
Iubirea liniștiți ne-o ocrotim,
Mă laşi să te încânt în nopțile târzii,
Îmbrățișați, apoi, dormim ca doi copii.

Știu, spun unii, că sunt tare sărac,
Le râd în nas, am ce-n viața mi-e drag,
Sărac, sărac, de tot, aș fii,
Fără surâsul și ocheadele-ți zglobii.

Mă rog la Bunul D-zeu, pe prag,
Să-ți fiu mereu la fel de drag,
Cum dragă tu îmi ești oricând,
Şi sunt bogat cu tine suflet și în gând.

By Dan G
17 iunie 2018