vineri, 26 februarie 2016

CÂND...


 Când dragostea e-ngropată în ură , 

și sentimentele-s călcate sub picioare, 

târâș-grăbiș, o iau năuc pe arătură,

 îmi pierd a sufletului candoare. 


Când vor unii  să-mi vorbească despre onoarea, 

toți șarlatanii, fără bun simț, fără rușine,

 îmi iau cuvintele frumoase și le arunc-n mare, 

nu vreau să știu de ceii urâți, îi las cu bine. 


Când ești îndragostit și femeia te trădează,  

dorință ta de răzbunare apare cu duiumul,

 sufletul ia foc și inima rănită îți cedează, 

respectul în  iubirea s-a risipit ca fumul. 


Când vrei se-nțelegi iubirea la femeie,  

să știi de ce din senin îi fulgeră și tună,

 de ce în viața, privirea ei e cheia, 

rămâi năuc și mut, nu-ți arde de furtună. 

 

Când în fiecare zi, auzi câte-un bye-bye, 

poteca vieții în zigzag-uri ne tot poartă, 

te-ntrebi de ce la femeie, gândul te-nbie, 

dar știi de ce... Femeia este operă de artă. 


                                By Dan G 

                           26 Februarie 2016