luni, 8 februarie 2016

UMBRELE TĂCERII

Seara, când soarele lumina și-o răsfiră,
Spleenurile-n suflet veninul și-l preling,
Lipsit de chef de viață, nimicul mă respiră
Umbrele tăcerii, tale, mă dor și mă cuprind.

Tremurătoare umbre, contururile și-arată,
Îmi fuge mintea spre un trup, zvelt, de fată,
Ce-n tainice alcovuri de roșie catifea,
Pe-o muzică-n surdină, cu dragoste mă-nbia.

Coboară lente-n suflet... umbrele tăcerii,
Mă mistuie iubirea, nu mai pot s-ascund,
Alunecă-n mine, ajung în pragul disperării,
Tăcerea clipelor ce le-am trăit profund.

Cândva, pluteam în doi în largul marii,
Priveam cu drag, corăbiile ce pleacă,
O.. ce aș vrea ca timpul să se-ntoarcă,
Să ștergem dintre noi umbrele tăcerii.

Noian de vise am risipit ca doi năuci,
Misterul vieții l-am risipit în negre goluri,
Orgoliul tău nebun te-a-ndemnat să pleci,
Secundele sunt ore acum, în umbrele tăcerii.

Înșelătoare umbre mă-nvăluie, mă prind,
Şi când haotic,visele mi-se destramă,
Mă sting latent, toate amintirile mi-se fărâmă,
Căci fără tine, nu mă poți vedea zâmbind.

                             By Dan G
                          07 Feb 2016