vineri, 3 martie 2017

AMĂGIRE SAU EXTAZ

Încet,  te-ai strecurat în gândurile mele,
Te regăsesc ades în stelele albastre,
Ce noaptea îmi colorează visele,
Năuc, mă pierd în zbor spre astre.

Gândesc, din ce mai des, cuprins de dor,
Cum m-ai găsit în lumea asta, amăgitoare,
Parcă ai știut ca am nevoie de-un odor,
Să scriu, cuprins de doruri călătoare ,

Cum mai găsit ? Mă-ntreb neîncetat,
De unde vii, tu, suflet minunat ?
Pe care ușa a sufletului ai întrat ?
Să faci din om banal, un împărat !

Mă știu, bărbat puternic, adevărat,
Nu mă-nfior la orice efemeră boare,
Privesc spre dragoste profund, curat,
Nu îmi deschid sufletul la orice trecătoare !

Mă pierd ca un copil, în doruri arzătoare,
Zboară-n mine herghelii de fluturi colorați,
Îți simt prezența, ca o zi cu soare,
Aş vrea sa te sărut pe ochii mari, curați.

                 By Dan G
                04.01.2017