miercuri, 11 noiembrie 2015

IUBIRE PIERDUTĂ


Petale de roze tremură în clipe înţepenite,
la hotarul ilar dintre lume și astre,
unde doruri pribeage, relicve însingurte 
sunt amintiri a iubiri apuse în cleștare.

Unde-i printesa din palatul de cleştar ?
colindă pribeagă printre sloiuri de gheață,
căutând limanul iubiri pierdute în altar,
cu zâmbetuk trist pe alba ei față.

Nu mai suportă tăcerea lugubră în palat,
ar vrea sărbătoare, un party in amurg,
să-și uite iubitul ce din mândrie la lăsat,
într-un zbor rătăcit spre Demiurg.

Cheamă străjeri , party-ul să-l pregătească,
în castelul de cleștar va fi din nou sărbătoare,
deodată o prinde un dor, o aprigă remușcare,
după iubitul alungat de firea ei schimbătoare.

Nu-și poate închipui că amintirile o trădează,
nu-și poate imagina că inima ei se dezgheață,
nu-i vine să creadă, se ciupește aprig de față,
iubitul ei cavaler, cu altă prințesă dansează.

Fuge plângând printre sloiuri de gheață,
nu-i moartă, nici vie, e hotărâtă să moară ,
gelozia o doare, orgoliu îi urlă în față,
ai primit ce-ai meritat, lăsând iubirea să piară.

Așteaptă-ți acum moartea în clarul de lună,
nici ea nu poate învia un vis sugrumat,
de orgoliu din tine, de mândriea-ți nebună,
degeaba urli în castel acum-nencetat..

By Dan G
11 November 2015