MELANCOLII

Izvor de dor... o inimă smulsă... sângerândă zvâcnește aburindă;

Doi ochi verzi sub un trotuar murdar privesc amintirea... e roșie și curge…

Gura-ți palidă ,rujată... dintr-un copac fără frunze... aduce ofrandă,

Cu glasul stins ,mâini , vinete şi-mpreunate se roagă... o clipă profundă.

Gânduri zdrobite pe asfalt... mișcă din ultimele răni... au obosit,

Durere în noi... înfrigurați stăm ascunși într-un timp nedefinit,

O suflet zace-latent într-un piept... nu mai înțelege nimic,

Ce se-ntâmplă,cine oare-a murit?.. a apărut un alt Inamic?

Doi ochii ai unui om tăcut... vedeau pe-o stradă ,îngustă,pustie,

Chip palid, între ceruri și ape... între iubire și-naltă sfinție,

Un gând aprig doare... țin între dinți  o amintire sfâşiată,

Apare o zână.. îndurerată.. ezită... e-ndrăgostită...O știe.

Gândul lovește ,te doare...Nu este mâna lui să-te ia în brațe,

Îl vrei... îți dorești la piept-ui să-i fi... căprioara speriată,de iubire se zbate,

Omul tăcut,te adoră ...inimă-ți o fură-n tandrețe... o bagă în pieptul lui,

Femeia din tine, se zbate să fugă... nu crede-n iubire,în dragostea bărbatului.

Cu gândurile  într-o stare nebună.. omul îți jură ,te prnde de mână,

Te alinți, mintea îți fuge.. sentimente amestecate ... fluturi se trezesc stomac ,

Omul sărută buzele crăpate de dor.. citește iubire-n ochii verzi.. ascunși de părul bălai,

Se apleacă și prinde mâinile învinețite, pe care știe să le încălzească-e bine...mai vrei?

Ascultă inima-ți, zvâcnindă,tumultuoasa... o ascunde cu grijă în al său piept,

Inima aburindă îl încălzește.. pulsează acolo,ce fericire.. iubirea ascunde-n sept,

Căldura din el ,topește icebergul din tine.. în pieptul tău nu mai e gheață ,

Parfumul iubiri ți-aduce suspine.. suflet dorește iubirea să o arăți... să... strigi.

             By Dan G    

           15 Ian 2016