MI-E SUFLETUL VIOARĂ

MI-E SUFLETUL  VIOARĂ

Mi-e sufletul în noapte o vioară,
Și dorul mă cuprinde, mă-nfioară,
De cănt, de dor, s-a rupt arcușul,
Și prieten am devenit cu plânsul.

Îmi cântă sufletul-vioară a pustiu,
Tu ai plecat și când te-ntorci nu știu,
Te vreau aici, în brațe să te strâng,
Hai vino, nu mă lasă să plâng.

Îți mai aduci aminte,ce veselă cânta?
Când tu cântai, duios te îngâna,
Făceam duet de dragoste, perfect,
Și tot ce făceam, ni se părea corect.

Acum, mi-e sufletul-vioară, ciobit,
De dor și fără strune, el a amuțit,
Din depărtare, vino, să-mi fii arcuș,
Vino,să găsești în dragoste culcuș.

Aș vrea să-mi repar, sufletul-vioară,
Dar fără tine, dorul mă doboară,
Mi-e dor, mi-e dor de tine așa mult,
Și numai cântece melancolice ascult.

Ziua în fața lumi, râd și par cel mai viteaz,
Dar noaptea, off... mă prind zorii treaz,
Îți scriu și șterg, și iară îți scriu poeme,
Vino, dă-mi sărutul, dulce ca mierea de albine.

BY DAN G
31 Martie 2017