NU ȚI-E DOR SĂ-MI VEZI CIREȘII?

Este o seară tristă, pentru amândoi ,
O seară când vitejii, ne-am dat noi doi,
Nu vrem să știm ce-a fost ieri, ce va fii mâine,
În sufletele, noastre, melancolia ne cuprinde.

O, Doamne,de ce ne închizi încă o ușă,
De ce ne faci iubirea,pură, în cenușă ?
TU, știi, cât de mult, eu o iubesc pe ea, Și știi că, ea, vrea să-mi fie,veșnic, muza mea.

Acum, despărțiți de soartă, tot privim pe geam,
Eu, o zăresc cum ascultă un cântec la pian,
Ea, se gândește, de ce s-a mai îndrăgostit,
Când Tu, nu vrei să aibă parte de iubit?

Ne plânge sufletele și lacrima ne-ntreabă,
Copiii mei, de ce v-ați despărțit, așa în grabă?
Eu o iubesc , răspund, dar lanțuri ne-! eagă,
Și eu îl ador,spune ea, dar ne departe o lume-ntreagă.

Bolnavi de dor, ne-ascundem în melancolie,
Chiar de părem bine, in suflet nu mai simțim o bucurie,
Citim destinul, trist, rând după rând,
Și dragostea ne macină, în suflete, în gând.

Nu suntem triști, dar nici fericiții,
Noi tot speram, ca vom fii iubiții,
Într-un răsărit de primăvară însorită,
Să-i fiu iubitul ei... și ea, mie, iubită.

BY DAN G
17 Aprilie 2017