Cândva de mult, mai întrebat speriată,
- Mai este pe pământ iubire adevărată?
Eu, ți-am răspuns... Da exista binețeles,
Dar oamenii își bat joc, de ea, à des.
E oare cireșul care primăvara dă-n floare,
Când melancolia din inimă te doare,
Sau caișii ce primăvara au imbobocit,
Unde fluturi în zboruri line au roit.
Iubirea este trandafirul ce scump plătit,
Pe care îl dăruiești și nu-i mereu primit,
Iubirea curată, tu, caut-o în adevăr,
Nu in minciunii, care îți fac viata un calvar.
Mă-ntrebi, din nou, puțin mirată,
-:Cum poți iubi, așa de mult, îndată,
- Cred c-am găsit iubirea mea la tine,
Tu știi, cu zâmbetul, să-mi dai clipe senine.
Am mai iubit cândva, naiv, cuminte,
Dar, jurămintele trădate m-au scos din minte,
Tu, ai reușit să îmi alungi tristețea din privire,
Cu drag, mi-ai dăruit, inima ta, iubire.
Ți-am oferit și am primit, la fel, iubire,
Nu mai vreau, nicicând, o despărțire,
Tot aurul din lume, eu, bucuros l-aș da,
Pentru un zâmbet și o privirea a ta.
By DAN G
30 MARTIE 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu