Cândva de mult , frumoasă fată,
Erai tristă, nefericită, supărată,
Credeai că iubirea-n viața, ai ratat,
Ceva s-a întâplat și Cupidon te-a sagetat.
Și nu știu cum, de ce, te-ai oprit la mine,
Cred că Dumnezeu mi-a dăruit, prin tine,
Iubire, fericire, tristețe, supărare, o știi bine,
De toate avem noi, adio-uri, împăcări senine.
Eu știu că cel mai mult ți-a plăcut, la mine,
Sufletul, curat, frumos, plin de iubire,
Și vorba dulce, repezita, calma și domoală,
Cuvintele care te-ncântă, sau te bagă-n boală.
Mai întreba, ce iubesc mai mult, la tine,
Să fie frumusețea ta, privirile senine,
Sau surâsul tău, cald, cuceritor,
Sau părul fin, ori trupul tău dogoritor?
Cu cât stau mai mult și mă gândesc,
Cu-atât mai mult, nu știu, de ce te iubesc,
Sunt însă sigur, și-ți spune inima din mine,
Că te iubesc, doar, pe TINE pentru TINE !
BY DAN G
2 Aprilie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu