NU MAI ȘTIU SĂ VISEZ

Mă sufoc-n cuvintele,nespuse nicicând,
Stinse în cenușa uitării, s-au într-un gând,
Încerc să ma-adun din colțuri de stele,  Dar, nu pot, mă macină cuvintele tale.

M-am tot ascuns prin colțuri stingere,
Să nu mai aud minciuni și cuvinte mizere,
Cuvintele ce ne amăgesc în conversații halucinante,
Din care nu mai înțeleg nimic, din păcate.

Tot am sperat, să-mi așez sufletul,
Să să viseze, cum face poetul,
Pe pieptu-ți rotund ca o gutuie,
Să se odihnească acolo, o veșnicie.

Mă înec în șoaptele, nevorbite încă,
Prăpastia dintre noi e din ce mai adâncă,
Din ce în ce, surâsul mai rar ne apare pe buze,
Iar sentimentele tale sunt tot mai confuze.

 Cândva, când mai găsit, erai încântată,
Astăzi parcă ai uitat iubirea de altădată,
Mă lași singur și pleci să te plimbi pe plajă,
Semn, ca-n iubire nu mai simți nici o vrajă.

Cuvintele mute, dor mai mult decât cele rostite,
Mă-ntreb ce s-a întâmplat, cu șoapte tăcute?
Dintr-o data mi-sa făcut dor sa te îmbrățișez,
Dar, m-am trezi singur, și nu mai știu să visez..

BY DAN G
9 Aprilie 2017