VALETUL

Un valet, tâmpit, jegos,
À crezut că-i norocos,
Căci chemat, să locuiască,
Într-o casă boierească.

Îi luceau ochii lui Valet,
Când a văzut atât bănet,
Tot spera să se înfrupte,
Din banii din conturi multe.

Și și-a spus în barba lui,
Banii sunt ai orișicui,
Chiar am, aici, os de ros,
Și a lins praful de jos.

Să-l vezi, frate, pe Valet
Cum stătea el liniștit,
Făcea tumbe de cățel,
Transformat într-un pudel,

Tuns, spălat, ferchezuit,
El se tot credea un fericit,
Chiar dacă purta drept zgardă,
O curea, din mall, la gât pe stradă.

O, ce mai Valet-pudel cuminte,
Drept răsplată, să țină minte,
L-au plimbat și pe Valet,
Și la avion i-au luat bilet.

Uite așa Valetul nostru,
Tace mâlc, face pe prostu,
Dar își face o mare bucurii,
Pe malul unui fluviu , o selfie.

Când se gudura mai mult,
A primit un șut în fund,
A  rămas, doar, cu-o selfie,
La profil, de Fb, fotografie.

BY DAN G
31 Martie 2017