DURERE

Am știut, că liniște nu poate fii între noi,
Am simțit asta, privind la ochii tăi goi,
Încă de când tristeţea înoată-n privirea ta,
Și inima din grea a oftat și-n sânge se scaldă.

Pleoapa, de lacrimi umflată, coboară, tăcută, resemnată,
Lăsându-mă singur într-o bezna ciudată,
Goala și nesfârsită ca în lumea virtuală,
Departe de tine, de mine, de lumea reală.

Perpetua căutare a unor doruri îngropate adânc,
Fără de-început, fără de-sfârșit, izvor neliniștit,
Doborât de durere mă reîntorc, ispășit, în mine,
Necuprinsa-mi iubire, nu e destul pentru tine.

Mă ascund în locul secret, singur , tăcut,
Unde gândurile visează să plece-n zbor,
Să-ți ducă cuvinte rupte de tristețe și dor,
Vorba e inutilă, nu crezi că e ceva neplăcut ?

BY DAN G.

Ianuarie 2015