Îmi revăd viața în culori pastelate,
Sufletul este o scânteie în nopțile înstelate ,
O lumină a cărei menire este, să pot fi găsit.
Lumina albastră e lămpașul sufletului meu,
Să lumineze poteca unui suflet pierdut
În ploaia albastră, ce tocmai a trecut,
În iarna ce va veni purtată de alizeu.
Este toamnă, anotimpul ploilor albastre,
Mai albastre decât infinitul din noi,
Strig, deschizând ale sufletului ferestre,
Sigur că cineva o să mă ridice din ploi.
E toamnă, e frig, se lasă cețuri polare ,
Pe Magic FM, Cargo îmi cântă-n surdina,
,, Dacă ploaie s-ar opri", cântec de jale,
Gândul îmi fuge la tine privind în grădină.
Toamna a ucis frumoși mei trandafiri,
Unul singur, albastru, nu mai așteaptă să vii,
Prin fereastra închisă îl scald-n priviri,
Acela sunt eu, cu inima ruptă-n fâșii.
Bura de ploaie încet, încet, se oprește,
Luna apare, din norii, colorată-n albastru,
Melancolia tăcută, e ucisă de astru,
Din infinitul vieții, cineva cu drag mă privește.
By Dan G
15 Octombrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu