și nori de plumb asupra-mi parcă năvălesc ,
ca aș pleca departe spre zările înalte ,
uitare să devin,
nimic să-mi amintesc...!
Să mă transform în nelumină,
să fiu o umbra goală și intunecoasă,
un asfințit ,o liniște deplină ,
singuratate cosmică ,eternă ,tenebroasă !
De Liliana Kaltakis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu