marți, 27 octombrie 2015
Tu
Tu ești mâna ce îmi scutură clopoței ce mi-au înflorit pe tâmple,
tu ești zâmbetul ce l-am pierdut în războiul cu viața...
Tu ești o chitară ce-mi inundă timpanele cu șoapte de iubire,
tu ești pasul greșit și totodată atâta de dorit.
Totul începe cu tine, totul se termină cu tine...
fără tine, fără lumină smaradelor ochilor tăi,
viața nu are culoare, soarele nu mai răsare,
tu ești mărul trădări dăruit de șarpele din inima femeii.
Tu ești izvorul ce potolește setea sufletului îndrăgostit,
pierdut în veșnicia sărutului tău dulce-amărui,
ești apă vie băută din Sfântul Graal a lui Iosif,
pentru simplu'fapt că Dumnezeu te-a creat.
Tu ești îngerul ce mi-a răpit somnul nopților,
prea lungi, nedormite în brațe la tine,
tu ești tandrețea buzelor îndelung sărutate ,muşcate,
de prea aprinsele patimii de tine iscate.
Tu ești versul, ești rima și muză poeților,
ce ți-au scris poezii de iubire prea beți,
ești paspartul vieții cu trupul tău zvelt,
ce se înfioară sub asediul sărutărilor pătimașe.
Tu ești visul în care mă pierd în uitarea zilei de mâine,
când vibram la unison într-o dulce uitare, departe de lumea ce a uitat să iubească,
mă pierd în tine, în noi, ești MINUNATĂ .
By Dan G
27.Oct.2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu