Era săraca, pe atunci, singură, tristă, abandonată.
Când mai aveam un sigur pas să pun mâna să-o apuc ,
Un înger mi-a șoptit,, Ai grijă de ea, nu fii năuc. "
Trezit ca din vis, în gând, m-am întrebat,
Cum o fi mai bine, să-o culeg neapărat,
Sau să aștept să fiu de tine iubit ?
Până să apuc să-mi răspund tu mi-ai zâmbit .
Veneai încet , fredonând un cântec de jale,
Ce să fac Doamne, aștept sau îi ies în cale?
N-am strigat să nu te sperii, înapoi ca să fugi,
Ai ajuns lângă mine purtând cunună din mure și rugi.
În tăcerea mi-am cuibărit sufletu-n palmele tale,
Cu-n zâmbet discret ridici ochi să mă vezi,
Te-ai apropiat și mai mult, pășind cam agale,
Ai șoptit -,, Hei străine în iubire, tu crezi?"
Am deschis larg ușa sufletului aşteptându-ți chemarea,
Ochii tăi umezi și mari mi-au fermecat privirea,
Năuc cad în genunchi în fața ta ca-n filme,
Inima mi-a luat-o înainte și ți s-a așezat în palme.
Gânduri, albe, îmi trec în galop ca inorogi ,
Fugind către tine să-și primească zălogi ,
Dar tu eziți, te-ai ascuns după un nor,
Nu mai vreau cheia aruncată, de tine, într-un ponor.
Aștept,doar aștept...
Altfel nu știu cum să te găsesc.
By Dan G
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu