Când ai plecat și m-ai lăsat cu ochii triști și goi,
Tu, ai zâmbit amar, spunând o vorbă fadă,
Iubirea ta n-a fost iubire, a fost o simpla escapadă.
Privirea mea coboară tristă, resemnată,
Tristă, singură cum nu a fost vreodată,
Goala și nesfârsită ca într-o lumea virtuală,
Departe de tine, de noi, de lumea reală.
Nu te-amăgi, că am să-ți cerșesc iubirea,
Te știu acuma bine, sa terminat cu amăgirea,
Nu te urăsc, nu pot, și nu voi face-o niciodată,
Eu, te-am iubit, tu ți-ai dorit să fii doar relaxată.
Mă ascund acuma-n locul meu secret, tăcut,
Unde gândurile nu mai visează să plece-n zbor,
Să-ți ducă cuvinte, tandre, pline de tristețe și dor,
Nu m-ai visez la tine, e inutil, tu inima mi-ai rupt !
Indiferența mea,acuma o să-te înconjoare,
Tristețe mea, amară, pe tine nu te doare,
Acuma sunt bolnav și iau de zor pastile,
N-am să îți cerșesc iubirea chiar dacă mor cu zile.
BY DAN G.
Eu sint copacul tare,,de care te-ai tinut..cind vinturile vietii ..adesea te-au batut ...
RăspundețiȘtergereEu, m-am născut din propria cenușă,
ȘtergereAm ars și pulbere de stele, am devenit,
Dar am avut o șansă, și mi-a deschis o ușă,
Și lecuit de amăgiri deșarte, în mine am revenit.
Căzând din cer speranță iar mi-a revenit,
Și din nimicul cosmic m-am transformat în EU.