VIS ALBASTRU..

Te-am chemat din veșnicie pe o margine de stea ,
Tu să vii pe o rază albastră , mirosind a iasomnie,
Hai, femeie, să mă duci într-o filă din povestea,
Celor ce mai cred în stele, în iubirea de hârtie.

Tu cu drag să te cobori, călărind un cal albastru,
Aducând cu tine un înger ce l-ai regăsit pe astru,
În iubirea mea tăcută, ce te-a cautat în stele,
Tot sperând că poate odată te v-a regăsi-n ele.

Îngerul a deschis o poartă în cămara minții mele,
Inima îmi tresărește în a tale asfințituri ,
Ne vom dărui iubire ne-a prezis cândva o iele,
Haide vino într-o seară să ne dăruim săruturi.

Nu mă-ntreba nimica, lasă-ți fluturi să zboare,
Ai să ai răspuns la toate, dacă îmi săruți privirea,
Ne vom umple de iubire, pe un câmp de insomnie,
Ne vom trezi la viață într-un tril de ciocârliei.

Tu îmi zici- nu-ți vad privirea și atuncia am oftat,
Sufletu-mi încremenește, de e vis sau e real ,
Sub o tufă din grădina, eu, din somn m-am deșteptat.
Ce dezamăgire mare, m-am lăsat purtat de val.

By Dan G
19.Oct.2015