RUGĂ
De MIHAELA TĂLPĂU
De-am putea ca ochii să-i ascundem trist
În braţele de aur al dragostei eterne
Şi trupului nostru simplu să-i dăm un acatist
Ne-am zbura aripi mute spre zările interne.
De-am fi numai noi doi pe-a timpului aripă
Şi trupul nostru-ntr-o singură tăcere
Am asculta-n sonete iubirea ce-o-nfiripă
Doi ochi, un trup arzând, şi-o noapte de himere.
De-am răsturna pământul şi ziua-am face-o noapte
Şi singuri am fugi-n nestăpânite, mistuitoare simţuri
Ne-am strânge-n pasiune nenumărate şoapte
Am geme de plăcere, de rugă şi de gânduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu