Îngălbenesc frunzele și cad, iată-le cum vin mai aproape de noi. Zgribulite se adună grămezi la picioarele noastre. Toată vara au tînjit după privirile noastre, dar noi ne-am ținut ochii mai mereu în pămînt. Acum au venit în calea privirilor noastre, dar noi continuăm să le ignorăm, să privim fără să vedem și, cel mult, le mai împrăștiem cu picioarele din când în când .
Toamna culeg și mă bucur de naturi, dar și de roadele faptelor bune ,din anul trecut, dar culeg și roadele faptelor mai puțin bune, sunt și ele acolo, nu le neg…
Eu iubesc toamna cu infinitatea culorilor ei, cu pasiunea ei pentru culorile calde in nuante infinite de galben aramiu rosu aprins ruginiu. Iubesc toamna pentru că ne îndeamnă la reflecție , ne îndeamnă să revedem, să căutăm adânc înlăuntrul nostru și să ne oprim puțin mai des în cursa noastra prin viata…
Toamna, ne ghemuim la umbra unui gând, ne lasam prinși în melancolia plină de alean, simtim nevoia să ne iubim, să iubim, dincolo de albastrul cerului, de delicatețea frunzelor ce planează domol, de seara ce apare la trecerea soarelui…
Și când vom simți tăcerea din sufletul nostru, vom înțelege cu adevarat bucuria toamnei, freamătul codrului îngălbenit de trecerea timpului, frumusețea albastră a cerului odată cu caderea soarelui.
Toamna are darul, de a ne atinge sufletul şi de a-l face să se scuture de toate zorzoanele verii.
O zi minunată de toamnă vă doresc tuturor oamenilor cu sufletul frumos !
Aveți grijă de voi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu