marți, 15 decembrie 2015

FERICIRE MEA...


În casa , fericirea nu are semnul interzis,
-Stai cu mine !, ca un copil naiv, i-am zis…
Ea s-a uitat la mine, cu chip surâzător,
Și-a rămas, nu a plecat aiurea cu-n aer visător.

-Nu am avut loc pe strada ta, e doar tristețe amar,
Felinare sparte,cu uşi crăpate, încuiate ,
Ferestre cu obloane trase,din casă ieşi prea rar.
-Hai, ieși la soare, să ai iar zile colorate.

Fericirea sa așezat mereu in fața casei mele,
Nu văzut-o , plângând sa-aşezat la colț de drum,
Aștepta să o zăresc, dar orbit toate cele,
O alungam ,o refuza... mândria de nebun.

Acuma, nu mai vine în viața asta fadă,
Ce bine ar fi dacă ar mai trage o escapadă,
 Aş vrea să te arunc la închisoare,
că pleci şi vii numai unde ţi-e soare.

Tu, habar n-ai cam cât de mult mă doare,
Nu vii, să-mi daruiești măcar o boare ,
Tu blândă fericire, arată-te – măcar atât,
Vreau să ştiu, de ce m-ai amărât!

Fericire,frumoasă ești , frumoasă ai să rămâi,
Mă-ntorc în plinul de iubire,la viaţa mea-dintâi,
Nu am o piatră-n piept,ci doar o inimă zdrobită
Ce mă înțeapă când nu e alături de inima ta.

By Dan G
15 Dec. 2015