duminică, 6 decembrie 2015

TE ÎNTREB PE TINE, IARNĂ


Pe cine să-ntreb iarnă,
despre iluzia pierdută ieri?
spune-mi,te rog, iarnă,
de ce mă încarc cu poveri?

Hai iarnă, caută-mi răspuns,
în rugăminte chiar  insist,
ziua trecută, tare rău m-a răvășit,
un cuvânt, ar fi îndeajuns.

Iarnă poate în viața ai-nvățat,
de ce un om e în suflet rănit,
de-un cuvânt spus franc și cinstit,
 de ce i-se pare ca rămas dezbrăcat?

Spune-mi iarnă,de ce mă-nconjor ,
cu vise, iluzii, în zăpadă  rătăcite,
de ce umblu năuc pe poteci neștiute,
căutând fericirea, vis voiajor.

Iarnă de ce taci? Dă-mi o povăță,
hai vino, aștept, nu plec nicăieri,
simbrie îți plătesc d-ai să ceri,
fii bună cu mine, vino mă-nvață.

By Dan G
06 Decembrie 2015