TE-AM UITAT...

Acuma te-am uitat și ți-am uitat privirea,
în care mă-necam de fiecare dată ,
când misterul tău îl împărțeam-n doi,
și dragostea ne lega cu-o funie de flori.

Și te-am uitat și cerul vieții are iar culoarea ,
sa dus vârtejul amintirilor-amețitor de triste,
când ochii-nlăcrimați nu puteau să vadă,
decât o palidă lumină și-o umbră în decor.

Și te-am uitat, chiar dacă amintirile îmi spun,
că noi trăim în aceaşi tristă veșnicie în care ,
ne-am jurat iubirea pe tot ce-aveam mai sfânt ,
feriți la adăpost de gura lumii, rele bârfitoare .

Și te-am uitat sperând că vei uita și tu de mine,
îndurerat sau fericit de voi trăi sub cerul plin stele,
misterul vieții mele aș vrea să-l ștergi din mintea ta,
iubirea este viața mea și voi iubi ce nu iubește altcineva.

BY DAN G
18.10.2015