URME

Am să merg pe la izvor , 

să șterg punctul de-ntâlnire, 

pe aici, pe undeva, 

vezi o urmă cam zdrobită, 

de-a timpului neștire.

Urma dacă-o vei găsi, 

timpul tău se va curba, 

ca în carte cu povești,

nu voi mai privi-n calea ta,

drumul ți se va curma. 

Nu-mi las sufletul să-alerge, 

 într-o samă de cuvinte, 

strâns ținute sub căuș,

să nu-ți cânte la chitară,

cântece de inimă albastră. 

Nu aș vrea să mai auzi, 

vorba-mi plină de iubire, 

ca mi te-a furat poetul, 

cu-o fața îngerească 

și-un suflet mercantil. 

 Pentru-o clipă ți-aș vorbi, 

să mă-nveți, cum iubirea, 

e o sferă de lumină 

și-o muzică cerească,

 într-o dragoste rănită. 

 

În poemul smuls din nouri, 

era dragoste deplină, 

în care, noi, demult

am jurat de bună voie,

că nu vom trăda nicicând. 

Mi-am jurat, acum, femeie, 

ca dacă o să mă chemi, 

peste ani, în alte timpuri,

am să-ți dau o stea pitica,

acolo să locuiești, ca-un singuratic cuc.

By Dan G 

28.08.2015